exercitiu de sinceritate

Mi s-a spus de multe ori ca scriu bine, dar se intampla atat de rar sa-mi poot lua gandurile de la faptul ca scriu si sa las gandurile sa zboare si degetele pe tastatura sa-si faca treaba. Despre ce sa scriu? despre orice, despre nimic, despre ce imi place, sau nu imi place, despre parerile pe care le am referitor la orice … poate tocmai aici este o problema … am ajuns la concluzia ca de foarte mult timp imi este teama sa am o opinie, si cum cu totii avem opinii, atunci cand am una am ‘grija’ sa nu o spun, sa nu o impartasesc; asa cum spune Miti poate dintr-o mai veche decizize a copilului din mine care nu vrea sa deranjeze pe nimeni, care vrea sa fie placuta de toata lumea, sa aiba prieteni multi si sa nu se certe cu nimeni.

As vrea sa pot sa scriu, asa cum o amica de-a mea, Raluca, scrie … si scrie bine, are o opinie mereu, spune ce o deranjeaza, ce ii place si ce nu, recunoaste adevaruri placute sau nu atat fata de ea cat si fata de oricine altcineva, chiar si fata de tine, cititorul anonim daca ajungi pe blog-ul ei; o admir mult pentru asta.