exercitiu de sinceritate

Mi s-a spus de multe ori ca scriu bine, dar se intampla atat de rar sa-mi poot lua gandurile de la faptul ca scriu si sa las gandurile sa zboare si degetele pe tastatura sa-si faca treaba. Despre ce sa scriu? despre orice, despre nimic, despre ce imi place, sau nu imi place, despre parerile pe care le am referitor la orice … poate tocmai aici este o problema … am ajuns la concluzia ca de foarte mult timp imi este teama sa am o opinie, si cum cu totii avem opinii, atunci cand am una am ‘grija’ sa nu o spun, sa nu o impartasesc; asa cum spune Miti poate dintr-o mai veche decizize a copilului din mine care nu vrea sa deranjeze pe nimeni, care vrea sa fie placuta de toata lumea, sa aiba prieteni multi si sa nu se certe cu nimeni.

As vrea sa pot sa scriu, asa cum o amica de-a mea, Raluca, scrie … si scrie bine, are o opinie mereu, spune ce o deranjeaza, ce ii place si ce nu, recunoaste adevaruri placute sau nu atat fata de ea cat si fata de oricine altcineva, chiar si fata de tine, cititorul anonim daca ajungi pe blog-ul ei; o admir mult pentru asta.

Intotdeauna am dat vina pe faptul ca sunt prea rationala, prea cu picioarele pe pamant, ca din cauza asta nu mai pot visa, din cauza asta nu pot iubi, din cauza asta nu ma las purtata de val, din cauza asta nu am cunoscut niciodata …

Insa din cauza asta am ajuns ca toti barbatii care mi-au placut sa-mi fie foarte buni prieteni, din cauza asta pe umarul meu ei plang, din cauza asta femeia din mine a fost data la o parte lasand loc celorlalte sa flirteze, sa iubeasca, sa sarute, in timp ce ea ar fi trebuit pur si simplu sa infloreasca acum pur si simplu exista … cauza … playing safe

Se spune ca de la o varsta incolo nevoia de afectiune este mai mare decat nevoia de sex. Nu stiu cum e sa duci dorul persoanei langa care te trezeai dimineata; nu stiu cum e sa simti ca e patul prea mare, sau prea gol. Dar vreau sa stiu, … si cred ca asa e intr-adevar …

Aveam impresia ca ma gandesc la oameni si ca ceea ce fac este pentru oameni, pentru ca imi plac oamenii, imi place sa fiu in preajma lor; dar de fapt totul era despre mine; si aveam impresia de multe ori ca pe mine nu ma pun niciodata inainte. De fapt, cred ca nu era nimic pentru mine dar nici la ceilalti nu ma gandeam ca si impact, sau responsabilitate; era pur si simplu a spune ‘da’ la orice, oricui, de dragul de a face pe plac, din nou, nu neaparat pentru ei cat pentru imaginea mea in fata lor … cred …

Astazi m-am gandit serios la ce impact are asupra lor ceea ce fac sau ceea ce nu fac; mi-as dori sa fac din asta un mod de a fi - dar oare voi putea? …

Dar apoi revin si spun, cum poti sti ce e bine pentru oameni fara sa stii ce e bine pentru tine?

in goana asta de a gasi alaturi de “el” afectiunea, intimitatea, iubirea, am ajuns sa daruiesc prea repede partea aia unica din mine; si cum era de asteptat a fost ori prea mult, ori pur si simplu neapreciat; si nu ma refer aici la sex.

Ma refer la intimitate, la partea aia de mister, de confort in acelasi timp, de a te expune din toate punctele de vedere, de a te lasa descoperita exact asa cum esti. Am oferit asta pe gratis, fara sa fi luptat pentru ea, fara sa si-o fi dorit-o macar … si evident nu a stiut ca o are, nu a pretuit-o si nu a insemnat absolut nimic; iar mie mi-au trebuit trei luni sa realizez ca am gresit; si ca oricat de mult mi-as dori asta, nu asta e calea de a o obtine.

A trecut prima noapte in Italia; cel putin interesanta sa zicem. Suntem intr-un tren care ne duce la Venetia; tocmai am ajuns la Mestre, de aici se pare ca mai sunt 20 de minute pana in gara din care ar fi trebuit de fapt sa plec aseara catre Padova. Sa vedem ce aduce ziua de azi. Imi sta gandul la revelion si la Miti, oare trece si de data asta … sau poate nu?!?

• trairile de la 16 ani
• culoarea galbena, plaja si soarele
• graba de care incerc sa scap si care e sindrom al Bucurestiului
• crema de zahar ars, castanele coapte si inghetata de vanilie cu caramel
• pe din-afara imi doresc sa ma pierd in anonimat iar pe dinauntru imi doresc sa ies in evidenta
• imi doresc intimitate si in acelasi timp imi e teama de ea si o alung
• imi doresc de la viata echilibru
• mereu zambetul
• imi place sa scriu felicitari, de sarbatori, de aniversari, sau pur si simplu pentru ca sa fac o surpriza cuiva drag
• imi place sa ma joc cu cuvintele

Am terminat astazi de citit ‘Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani’ si e ciudat cat de diferita am fost si sunt de personajul cartii si totusi cat de asemanatoare sunt trairile. Cartea imi pare intr-adevar scrisa in genul si in cuvintele unei fete de 16 ani, putin elevata pe-alocuri, si cu unele trairi putin impersonale, mi-a lasat acelasi sentiment pe care il aveam cand dupa luni de zile, chiar ani, imi reciteam insemnarile din jurnal — neinteleasa, nehotarata, schimbatoare — Dezamagirea, finalul fericit, desi cred ca m-as fi intristat daca nu s-ar fi terminat asa; insa pentru valoarea cartii as fi terminat-o asa cum a inceput, putin abrupt lasand loc unei continuari mereu alta in functie de cititor.

Nu am mai scris in jurnal de cand am descoperit blogging-ul, desi aici nu am fost niciodata atat de deschisa precum in fata foii de hartie, si nici acolo nu eram total, complet deschisa …

Ce ma uimeste oarecum intr-o masura, este faptul ca nu regret nici o nebunie, nici o decizie, ca intr-adevar cred ca toate deciziile si experientele de pana acum m-au facut femeia care sunt; si nu stiu ce fel de altfel femeie as fi vrut sa fiu ca sa pot spune ce as schimba daca m-as putea intoarce in trecut.

Ma bucur in acelasi timp ca inca am fantezii, ca nu am trait inca totul si ca mai sunt multe experiente speciale pe care le astept, fantezii pe care le pastrez, clipe pe care mi le doresc speciale.

Uneori sunt sceptica, pesimista, nu cred ca acele clipe vor veni, si stiu ca poate parea pueril, dar carti ca asta, melodii ca asta, privirea unui strain in 137 intr-o luni seara tarziu, zambetul noului coleg de la servici, ma fac sa cred ca  inca este loc si pentru trairile speciale, si ca uneori, intr-adevar, lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample.

ca de obicei, fara planuri si fara stat prea mult pe ganduri, iata-ma cu bagajul in usa :) de fapt nu chiar acum, ci de la mijlocul lui decembrie, pentru patru zile plec la Venetia; cum de?? nu conteaza :)

o zi de plimbare, o zi la snowboarding :)))) eu pe snowboard hahahahahahah, eu care cel mai aproape am fost de clapari sau snowboard la Virus in Sibiu, asta va fi foarte interesant, si-apoi inca doua zile de umblat aiurea …

asteptari … incerc sa nu am; Cristi va veni si el, nu stiu cand, nu stiu cum de, nu stiu daca stie ca voi veni si eu, nu stiu daca pentru Irina, sper sa nu ma astept la nimic ca sa ma pot bucura de vacanta asta de iarna neplanificata si atat de … asteptata ?!?!?!?

pana atunci insa, planuri ma apropiate :) merg la Tiesto!! nu stiu daca imi place sau nu, stiu ca e de dansat si pentru ca Razz vine in Bucuresti, de ce nu?

deci … Venetia e inca departe, Razz vine sambata si mergem la concert, iar in 18 e din nou prilej de sarbatorit viata, se anunta o luna a sarbatorilor cel putin interesanta; ca sa nu spun ca asta seara la servici se instala pomul de Craciun iar in 8 decembrie se pare ca avem din nou party :D, so, dancing all night long :P

ora cand este cu un minut prea tarziu